Ioana Calotă, actriţă:
În primul rând e foarte greu sa cuprinzi în câteva cuvinte o personalitate, un suflet atât de mare și strălucitor: GYURI. El a făcut o șotie, s-a ascuns un pic, nu a plecat însă nici o secundă dintre noi, din mentalul nostru colectiv.
E uimitor câți oameni îl iubesc. Pe unde mergeam în turneu, dar peste tot, lumea îl adora. Înfloreau fețele tuturor, peste tot, nu exagerez, avea prieteni. Își dădea întâlnire cu prietenii din toată țara și se bucura ca un copil.
Eu l-am cunoscut în perioada foarte spiritualizată a lui. Îl pândeam înainte de spectacol cum se așeza pe un scaun liniștit, închidea ochii, zâmbea ca un copil și întra în meditație. „Inspir lumină, expir teamă.” Se curăța energetic înainte de fiecare spectacol și întra foarte zen în spectacol.
El intra zen și lumea izbucnea în râs copios în sală, urmat de aplauze. Doar apărea și se aplauda. Asemenea paradox n-am mai întâlnit, actorul care nu făcea aparent nimic, doar intra, un acord la chitară și gata.( Avea un tricou colorat, pastelat, culorile curcubeului topite într-un roz superb, este tricoul în care eu îl văd în faţa ochilor pe Gyuri. Aşa e el când îl vizualizez.)
Mereu mă critica, mă tachina, ca să mă pună în încurcătură, îi plăcea să-mi facă şi farse în scenă. Eram personajul care-l provoca cel mai mult la glume și bancuri.
Mergeam sute de km cu mașina, tăiam țara în lung și în lat și avea mereu povești de spus. Nu avea secrete, vorbea tare la telefon pe speaker în mașină şi cea mai mare sărbătoare era când îl suna cineva. Asculta numai Radio România Actualităţi şi Cultural. Eu asta am auzit invariabil în mașina lui, și își adora familia își iubea locurile natale și nu era referință de suflet în care să nu pomenească de Agnita.
Râdeam cu Gyuri de cădeam pe jos. Dar avea mereu un bazin dramatic, se sensibiliza ușor și îi dădeau lacrimile. Era emoționant pentru că empatizam foarte repede cu el. Plin de dor și de iubire. Aşa l-am perceput. Dădea pe afară. O fântână arteziană infinită.
Aș scrie mult și cu patos despre acest minunat om remarcabil . Nu refuza nici o rugăminte. NICIODATĂ.
Cel mai fericit l-am făcut într-o zi în care, în mașină, ca să treacă timpul, le-am calculat lor, celor 3 din familie, numerele de destin și surprinzător toți aveau numărul 11,numărul maestrul. A fost foarte fericit.
Gyuri te iubesc, chiar dacă tu mă tachinai mereu, bine mi-ai făcut. Am crescut mai mare și mai bună și mai luminoasă pentru că Dumnezeu a vrut să ne întâlnim! Mulțumesc pentru prietenie și bucuria ta de a fi aici, acum, în orice stare ești, cu noi pentru că ,,din stele suntem făcuți”.
Ioana Calotă-Philippide
