Amintiri din 2012.
În 2012, Gyuri a venit în Irlanda pentru un workshop de creaţie muzicală. Ne-am bucurat atât de mult să fim împreună!
Categorie: Testimoniale
Florina Marin
O amintire fără preț. Se spune că ești ceea ce gândești, ești ceea ce mănânci… etc..
Dar ceea ce rămâne cu adevărat poate fi o amintire frumoasă în mintea cuiva, un gest ce reverberează în timp prin alte gesturi.
Poți fi (rămâne) o carte, o imagine, dar și un vers devenit anonim, un cântec despre care nu se mai știe cine l-a scris sau l-a cântat, dar îl cântă vremi după vremi multă lume.
Așa Este pentru mine Ioan Gyuri Pascu, un om care rămâne în amintirile fără preţ ale sufletului.
Pentru noi toţi Este, cred, patrimoniu cultural. Mulțumesc.
Silviu Petcu
Gyuri, tu ai fost un vis?
Timp de un an de când ai dispărut din viața noastră te-am visat regulat… Erai mereu vesel și mă făceai să mă trezesc cu zâmbetul pe buze. Se făcea că eram într-o sală de repetiție, tu intrai zglobiu și îmi aruncai din vârful buzelor: “Ci faci, Peticule, crești? Parcă văd că o să mă întreci!” Și râdeai. Și râdeam cu toții.
Altădată te apropiai tiptil din spate și-mi dădeai șapca jos din cap, râzând: “Hai noroc, ca la Podu Roș să te-ntorc!”
Sau puneai mâna pe chitară și cântai piesa aia, pe care nu o auzisei niciodată de la radio și căreia îi făceai versuri noi, de râdeam toți cu lacrimi, devenind șlagăr pe TV, la emisiunile noastre.
Sau îți scriau băieții vreun rol nou, te uitai la el chiorâș și ziceai: „Băi, ce-i prostia asta?” Și te apucai tu de el și într-o oră era gata și textul și personajul… Și iar era râs.
Căci așa erai tu: luai ideea și o făceai un mic diamant, lucea de-ți lua ochii și mințile. Căci tu erai scânteia care întreținea focul umorului nostru.
Așa că acum, după 5 ani de când ai plecat nu mai știu: Gyuri, tu ai fost un vis, sau ai fost aievea?
Oana Manea
Ca să povesteşti despre Gyuri trebuie să fii un creator de limbaj.
Să inventezi cuvinte noi, care să-l poată cuprinde.
Cele existente nu ajung sau aşa mi se pare mie.
Gyuri este încă un om de la care am învăţat despre cerul interior. Despre necuprinsul lui, despre libertate şi adevăr, adică despre iubire.
Am adorat fiecare moment petrecut împreună. A fost o perioadă plină de sensuri şi simboluri. O filosofie continuă a devenirii.
Vă las cu o melodie pe care a dedicat-o prieteniei noastre şi a drumului pe care m-a îndrumat:
” You start to fly to your inner sky[…] The love is the only reason why.”
Paula Șalar
Paula Șalar- artist plastic
Întâlnirea mea cu Gyuri a fost una Aleasă, o întâlnire a recunoașterii cu mare drag și preţuire.
Darurile Sufletului său, atât de roditoare, au adus mereu oamenii împreună întru bucurie, zâmbet, înălţare prin muzică și vers tâlcuit.
Avea o mare nevoie de a fi iubit și se hrănea cu înzecita bucurie și admiraţie a semenilor, ce se revărsa firesc către el.
Dar mai ales avea o nevoie acută să se simtă ACASĂ, pe acel tărâm intim, stabil și cald al familiei sale, care ar fi tămăduit mereu aproape totul și care îl făcea să se simtă întregit și puternic.
Atingea libertatea aceea deplină când dăruia și se dăruia, prin tot ce manifesta artistic și creator. Ştia bine că acesta era rostul său. Și-a urmat Calea conștient, tenace, ardent, cunoscând că tihna și seninătatea sufletului poate veni doar după împlinirea menirii. Simţea și înţelegea prea mult adesea, de aceea bucuria îi era desăvârșită când sufletul său se deschidea luminat către o idee revelată. Bucuria îi era și umbrită din când în când de vederea adâncă a vreunui adevăr îngenunchind umil înaintea neputințelor și vulnerabilitătilor existenţei în condiţie umană.
Știu că Sufletul său a tremurat ca o frunză înfrigurată purtată prin ceţuri neclare în trecerea către cunoscute sau necunoscute lumi, de aceea rugăciunea și iubirea fiecăruia dintre noi înălţate cu rost de Lumină și Iubire pe Calea continuată dincolo, nădăjduim să îi fie îmbrăţişare caldă și dragă spre ocrotire și pace sufletească.
În iubirea sa pentru fiecare din noi, cei care preţuim ca pe un dar minunat Întâlnirea cu Gyuri, la trecerea sa, mai mult ca sigur că a șoptit cu drag fiecăruia din cei ce știam și așteptam cu duioșie semnul său, câte un mesaj simplu și limpede, așa cum simplu și limpede e Adevărul Tatălui. Și eu l-am primit pe cel dăruit doar mie.
Așa cum recunoaștere a fost timpul Întâlnirii mele cu Gyuri, recunoaștere e și îmbrătișarea dragă pe care o port cu mine în viaţa aceasta şi dincolo de ea, a ceea ce înseamnă Sufletul atât de dăruit- Ioan Gyuri Pascu.
Paula Șalar- artist plastic
18.08. 2021
Florentina Ianţuc
Mi-e dor de el, de cântările lui, de urările lui de ziua mea. Mi-e dor să merg la teatru și să-l văd pe scenă.
Îi mulţumesc că nu ne uită și ne salută din câte un curcubeu superb când avem nevoie de puţină culoare prin viețile noastre gri. La mulţi ani eterni, Gyuri!
Maria Ionescu Zlatev
Pentru mine Gyuri a fost o revelaţie. La unul din concertele lui am descoperit un om care se bucura împreună cu tine de cântare, care te accepta în sufletul lui și te susținea şi te lăsa să îl susţii şi tu. Şi dincolo de toate, un artist complet conştient de valoarea lui, bucuros că este aici împreună cu noi. Şi când a decis că este suficient, a plecat.
Azi este 31 august, naşterea unui suflet care a acceptat să împărtășească cu noi lumina bucuria MUZICA. Mulţumesc, Gyuri! Mulţumesc, Daniela!
Maria Albu
Gyuri este trăire autentică. Felul lui aparte de a transmite, m-a fascinat de la început şi mi-a adus zâmbetul pe chip întotdeauna. Îmi amintesc cu mare drag momentele în care l-am urmărit cântând pe scenă şi, cu mai mare drag, jucând pe scenă.
O bucurie să-l ai prin preajmă.
Mă bucur enorm că te-am întâlnit, Gyuri şi îţi mulţumesc pentru că ai fost puntea mea de legătură cu un alt suflet minunat, Daniela!
Mă înclin în faţa sufletului tău! 🙏🏻
Cu iubire,
Maria Albu
Florin Albu
Gyuri, reprezintă un simbol al dăruirii, un simbol al modestiei, un simbol al iubirii, un suflet liber care ştie întotdeauna să dăruiască, atât prin muzică, versuri sau teatru, cât prin însăși fiinţa sa. Un model spiritual pe care “trebuie” să-l urmezi, mai devreme sau mai târziu.
(Gyuri repeta deseori că “nu trebuie nimic”. Şi uite-mă cum, de câte ori îl folosesc, îmi amintesc cuvintele lui.:)))
Florin Albu
Ioana Calotă
Ioana Calotă, actriţă:
În primul rând e foarte greu sa cuprinzi în câteva cuvinte o personalitate, un suflet atât de mare și strălucitor: GYURI. El a făcut o șotie, s-a ascuns un pic, nu a plecat însă nici o secundă dintre noi, din mentalul nostru colectiv.
E uimitor câți oameni îl iubesc. Pe unde mergeam în turneu, dar peste tot, lumea îl adora. Înfloreau fețele tuturor, peste tot, nu exagerez, avea prieteni. Își dădea întâlnire cu prietenii din toată țara și se bucura ca un copil.
Eu l-am cunoscut în perioada foarte spiritualizată a lui. Îl pândeam înainte de spectacol cum se așeza pe un scaun liniștit, închidea ochii, zâmbea ca un copil și întra în meditație. „Inspir lumină, expir teamă.” Se curăța energetic înainte de fiecare spectacol și întra foarte zen în spectacol.
El intra zen și lumea izbucnea în râs copios în sală, urmat de aplauze. Doar apărea și se aplauda. Asemenea paradox n-am mai întâlnit, actorul care nu făcea aparent nimic, doar intra, un acord la chitară și gata.( Avea un tricou colorat, pastelat, culorile curcubeului topite într-un roz superb, este tricoul în care eu îl văd în faţa ochilor pe Gyuri. Aşa e el când îl vizualizez.)
Mereu mă critica, mă tachina, ca să mă pună în încurcătură, îi plăcea să-mi facă şi farse în scenă. Eram personajul care-l provoca cel mai mult la glume și bancuri.
Mergeam sute de km cu mașina, tăiam țara în lung și în lat și avea mereu povești de spus. Nu avea secrete, vorbea tare la telefon pe speaker în mașină şi cea mai mare sărbătoare era când îl suna cineva. Asculta numai Radio România Actualităţi şi Cultural. Eu asta am auzit invariabil în mașina lui, și își adora familia își iubea locurile natale și nu era referință de suflet în care să nu pomenească de Agnita.
Râdeam cu Gyuri de cădeam pe jos. Dar avea mereu un bazin dramatic, se sensibiliza ușor și îi dădeau lacrimile. Era emoționant pentru că empatizam foarte repede cu el. Plin de dor și de iubire. Aşa l-am perceput. Dădea pe afară. O fântână arteziană infinită.
Aș scrie mult și cu patos despre acest minunat om remarcabil . Nu refuza nici o rugăminte. NICIODATĂ.
Cel mai fericit l-am făcut într-o zi în care, în mașină, ca să treacă timpul, le-am calculat lor, celor 3 din familie, numerele de destin și surprinzător toți aveau numărul 11,numărul maestrul. A fost foarte fericit.
Gyuri te iubesc, chiar dacă tu mă tachinai mereu, bine mi-ai făcut. Am crescut mai mare și mai bună și mai luminoasă pentru că Dumnezeu a vrut să ne întâlnim! Mulțumesc pentru prietenie și bucuria ta de a fi aici, acum, în orice stare ești, cu noi pentru că ,,din stele suntem făcuți”.
Ioana Calotă-Philippide
