O amintire fără preț. Se spune că ești ceea ce gândești, ești ceea ce mănânci… etc..
Dar ceea ce rămâne cu adevărat poate fi o amintire frumoasă în mintea cuiva, un gest ce reverberează în timp prin alte gesturi.
Poți fi (rămâne) o carte, o imagine, dar și un vers devenit anonim, un cântec despre care nu se mai știe cine l-a scris sau l-a cântat, dar îl cântă vremi după vremi multă lume.
Așa Este pentru mine Ioan Gyuri Pascu, un om care rămâne în amintirile fără preţ ale sufletului.
Pentru noi toţi Este, cred, patrimoniu cultural. Mulțumesc.
