Florina Marin

O amintire fără preț. Se spune că ești ceea ce gândești, ești ceea ce mănânci… etc..

Dar ceea ce rămâne cu adevărat poate fi o amintire frumoasă în mintea cuiva, un gest ce reverberează în timp prin alte gesturi.

Poți fi (rămâne) o carte, o imagine, dar și un vers devenit anonim, un cântec despre care nu se mai știe cine l-a scris sau l-a cântat, dar îl cântă vremi după vremi multă lume.

Așa Este pentru mine Ioan Gyuri Pascu, un om care rămâne în amintirile fără preţ ale sufletului.

Pentru noi toţi Este, cred, patrimoniu cultural. Mulțumesc.

Silviu Petcu

Gyuri, tu ai fost un vis?

Timp de un an de când ai dispărut din viața noastră te-am visat regulat… Erai mereu vesel și mă făceai să mă trezesc cu zâmbetul pe buze. Se făcea că eram într-o sală de repetiție, tu intrai zglobiu și îmi aruncai din vârful buzelor: “Ci faci, Peticule, crești? Parcă văd că o să mă întreci!” Și râdeai. Și râdeam cu toții.

Altădată te apropiai tiptil din spate și-mi dădeai șapca jos din cap, râzând: “Hai noroc, ca la Podu Roș să te-ntorc!”

Sau puneai mâna pe chitară și cântai piesa aia, pe care nu o auzisei niciodată de la radio și căreia îi făceai versuri noi, de râdeam toți cu lacrimi, devenind șlagăr pe TV, la emisiunile noastre.

Sau îți scriau băieții vreun rol nou, te uitai la el chiorâș și ziceai: „Băi, ce-i prostia asta?” Și te apucai tu de el și într-o oră era gata și textul și personajul… Și iar era râs.

Căci așa erai tu: luai ideea și o făceai un mic diamant, lucea de-ți lua ochii și mințile. Căci tu erai scânteia care întreținea focul umorului nostru.

Așa că acum, după 5 ani de când ai plecat nu mai știu: Gyuri, tu ai fost un vis, sau ai fost aievea?

TVR Iaşi – “Clubul de duminică”

Ioan Gyuri Pascu la TVR Iaşi, mai, 2002, emisiunea “Clubul de duminică”.

Invitat la TVR Iaşi cu ocazia turneului de promovare a albumului “Stângul de a visa”, Ioan Gyuri Pascu răspunde întrebărilor redactorului Horia Gumeni cu sinceritatea-i bine cunoscută. Fragmente din concertul de lansare şi din întâlnirea cu presa din Iaşi augmentează emisiunea “Clubul de duminică”, ai căror producători sunt Carmen Olaru şi Horia Gumeni.

Oana Manea

Ca să povesteşti despre Gyuri trebuie să fii un creator de limbaj.

Să inventezi cuvinte noi, care să-l poată cuprinde.

Cele existente nu ajung sau aşa mi se pare mie.

Gyuri este încă un om de la care am învăţat despre cerul interior. Despre necuprinsul lui, despre libertate şi adevăr, adică despre iubire.

Am adorat fiecare moment petrecut împreună. A fost o perioadă plină de sensuri şi simboluri. O filosofie continuă a devenirii.

Vă las cu o melodie pe care a dedicat-o prieteniei noastre şi a drumului pe care m-a îndrumat:

” You start to fly to your inner sky[…] The love is the only reason why.”

Paula Șalar

Paula Șalar- artist plastic

      Întâlnirea mea cu Gyuri a fost una Aleasă, o întâlnire a recunoașterii cu mare drag și preţuire.

     Darurile Sufletului său, atât de roditoare, au adus mereu oamenii împreună întru bucurie, zâmbet, înălţare prin muzică și vers tâlcuit.

     Avea o mare nevoie de a fi iubit și se hrănea cu înzecita bucurie și admiraţie a semenilor, ce se revărsa firesc către el.

      Dar mai ales avea o nevoie acută să se simtă ACASĂ, pe acel tărâm intim, stabil și cald al familiei sale, care ar fi tămăduit mereu aproape totul și care îl făcea să se simtă întregit și puternic.

     Atingea libertatea aceea deplină când dăruia și se dăruia, prin tot ce manifesta artistic și creator. Ştia bine că acesta era rostul său. Și-a urmat Calea conștient, tenace, ardent, cunoscând că tihna și seninătatea sufletului poate veni doar după împlinirea menirii. Simţea și înţelegea prea mult adesea, de aceea bucuria îi era desăvârșită când sufletul său se deschidea luminat către o idee revelată. Bucuria îi era și umbrită din când în când de vederea adâncă a vreunui adevăr îngenunchind umil înaintea neputințelor și vulnerabilitătilor existenţei în condiţie umană.

       Știu că Sufletul său a tremurat ca o frunză înfrigurată purtată prin ceţuri neclare în trecerea către cunoscute sau necunoscute lumi, de aceea rugăciunea și iubirea fiecăruia dintre noi înălţate cu rost de Lumină și Iubire pe Calea continuată dincolo, nădăjduim să îi fie îmbrăţişare caldă și dragă spre ocrotire și pace sufletească.

     În iubirea sa pentru fiecare din noi, cei care preţuim ca pe un dar minunat Întâlnirea cu Gyuri, la trecerea sa, mai mult ca sigur că a șoptit cu drag fiecăruia din cei ce știam și așteptam cu duioșie semnul său, câte un mesaj simplu și limpede, așa cum simplu și limpede e Adevărul Tatălui. Și eu l-am primit pe cel dăruit doar mie.

     Așa cum recunoaștere a fost timpul Întâlnirii mele cu Gyuri, recunoaștere e și îmbrătișarea dragă pe care o port cu mine în viaţa aceasta şi dincolo de ea, a ceea ce înseamnă Sufletul atât de dăruit- Ioan Gyuri Pascu.

                                                                        Paula Șalar- artist plastic

                                                                       18.08. 2021