Amintiri din 2012.
În 2012, Gyuri a venit în Irlanda pentru un workshop de creaţie muzicală. Ne-am bucurat atât de mult să fim împreună!
Amintiri din 2012.
În 2012, Gyuri a venit în Irlanda pentru un workshop de creaţie muzicală. Ne-am bucurat atât de mult să fim împreună!
O amintire fără preț. Se spune că ești ceea ce gândești, ești ceea ce mănânci… etc..
Dar ceea ce rămâne cu adevărat poate fi o amintire frumoasă în mintea cuiva, un gest ce reverberează în timp prin alte gesturi.
Poți fi (rămâne) o carte, o imagine, dar și un vers devenit anonim, un cântec despre care nu se mai știe cine l-a scris sau l-a cântat, dar îl cântă vremi după vremi multă lume.
Așa Este pentru mine Ioan Gyuri Pascu, un om care rămâne în amintirile fără preţ ale sufletului.
Pentru noi toţi Este, cred, patrimoniu cultural. Mulțumesc.
Timp de un an de când ai dispărut din viața noastră te-am visat regulat… Erai mereu vesel și mă făceai să mă trezesc cu zâmbetul pe buze. Se făcea că eram într-o sală de repetiție, tu intrai zglobiu și îmi aruncai din vârful buzelor: “Ci faci, Peticule, crești? Parcă văd că o să mă întreci!” Și râdeai. Și râdeam cu toții.
Altădată te apropiai tiptil din spate și-mi dădeai șapca jos din cap, râzând: “Hai noroc, ca la Podu Roș să te-ntorc!”
Sau puneai mâna pe chitară și cântai piesa aia, pe care nu o auzisei niciodată de la radio și căreia îi făceai versuri noi, de râdeam toți cu lacrimi, devenind șlagăr pe TV, la emisiunile noastre.
Sau îți scriau băieții vreun rol nou, te uitai la el chiorâș și ziceai: „Băi, ce-i prostia asta?” Și te apucai tu de el și într-o oră era gata și textul și personajul… Și iar era râs.
Căci așa erai tu: luai ideea și o făceai un mic diamant, lucea de-ți lua ochii și mințile. Căci tu erai scânteia care întreținea focul umorului nostru.
Așa că acum, după 5 ani de când ai plecat nu mai știu: Gyuri, tu ai fost un vis, sau ai fost aievea?
Ioan Gyuri Pascu la TVR Iaşi, mai, 2002, emisiunea “Clubul de duminică”.
Invitat la TVR Iaşi cu ocazia turneului de promovare a albumului “Stângul de a visa”, Ioan Gyuri Pascu răspunde întrebărilor redactorului Horia Gumeni cu sinceritatea-i bine cunoscută. Fragmente din concertul de lansare şi din întâlnirea cu presa din Iaşi augmentează emisiunea “Clubul de duminică”, ai căror producători sunt Carmen Olaru şi Horia Gumeni.
Din arhiva personală a artistului Ioan Gyuri Pascu, emisiunea „Post Meridian” cu Teo Trandafir si Cristin Tocan”
Ca să povesteşti despre Gyuri trebuie să fii un creator de limbaj.
Să inventezi cuvinte noi, care să-l poată cuprinde.
Cele existente nu ajung sau aşa mi se pare mie.
Gyuri este încă un om de la care am învăţat despre cerul interior. Despre necuprinsul lui, despre libertate şi adevăr, adică despre iubire.
Am adorat fiecare moment petrecut împreună. A fost o perioadă plină de sensuri şi simboluri. O filosofie continuă a devenirii.
Vă las cu o melodie pe care a dedicat-o prieteniei noastre şi a drumului pe care m-a îndrumat:
” You start to fly to your inner sky[…] The love is the only reason why.”
Paula Șalar- artist plastic
Întâlnirea mea cu Gyuri a fost una Aleasă, o întâlnire a recunoașterii cu mare drag și preţuire.
Darurile Sufletului său, atât de roditoare, au adus mereu oamenii împreună întru bucurie, zâmbet, înălţare prin muzică și vers tâlcuit.
Avea o mare nevoie de a fi iubit și se hrănea cu înzecita bucurie și admiraţie a semenilor, ce se revărsa firesc către el.
Dar mai ales avea o nevoie acută să se simtă ACASĂ, pe acel tărâm intim, stabil și cald al familiei sale, care ar fi tămăduit mereu aproape totul și care îl făcea să se simtă întregit și puternic.
Atingea libertatea aceea deplină când dăruia și se dăruia, prin tot ce manifesta artistic și creator. Ştia bine că acesta era rostul său. Și-a urmat Calea conștient, tenace, ardent, cunoscând că tihna și seninătatea sufletului poate veni doar după împlinirea menirii. Simţea și înţelegea prea mult adesea, de aceea bucuria îi era desăvârșită când sufletul său se deschidea luminat către o idee revelată. Bucuria îi era și umbrită din când în când de vederea adâncă a vreunui adevăr îngenunchind umil înaintea neputințelor și vulnerabilitătilor existenţei în condiţie umană.
Știu că Sufletul său a tremurat ca o frunză înfrigurată purtată prin ceţuri neclare în trecerea către cunoscute sau necunoscute lumi, de aceea rugăciunea și iubirea fiecăruia dintre noi înălţate cu rost de Lumină și Iubire pe Calea continuată dincolo, nădăjduim să îi fie îmbrăţişare caldă și dragă spre ocrotire și pace sufletească.
În iubirea sa pentru fiecare din noi, cei care preţuim ca pe un dar minunat Întâlnirea cu Gyuri, la trecerea sa, mai mult ca sigur că a șoptit cu drag fiecăruia din cei ce știam și așteptam cu duioșie semnul său, câte un mesaj simplu și limpede, așa cum simplu și limpede e Adevărul Tatălui. Și eu l-am primit pe cel dăruit doar mie.
Așa cum recunoaștere a fost timpul Întâlnirii mele cu Gyuri, recunoaștere e și îmbrătișarea dragă pe care o port cu mine în viaţa aceasta şi dincolo de ea, a ceea ce înseamnă Sufletul atât de dăruit- Ioan Gyuri Pascu.
Paula Șalar- artist plastic
18.08. 2021
Realizator: Olivia Cristina Sima
Ioan Gyuri Pascu, artist care, dacă nu s-ar fi grăbit, pe 31 august 2021 ar fi împlinit 60 de ani. Îl evocăm împreună cu soția sa, Daniela Maria Marin, directoare a Editurii Cartea Daath. (realizatoare: Olivia Sima)
Autor: Bogdan Dragomir
Gyuri nu a fost o simplă persoană cunoscută într-un anumit moment al vieții! Ioan Gyuri Pascu a fost un Mare Artist al României, un artist complet – actor, compozitor, scriitor și muzician (instrumentist și artist interpret) – de o mare valoare, care ne-a fascinat de fiecare dată când a urcat pe scenă!
Personal, l-am cunoscut și am participat împreună, în perioada anilor 1980-1993, la multe spectacole și turnee de divertisment. Cele mai frumoase momente mi s-au părut cele din Turneul național organizat sub egida Festivalului Artei și Creației Studențești desfășurat în toate marile centre studențești din acea perioadă (București, Iași, Cluj, Târgu Mureș, Timișoara și Craiova), în care eu cântam în Grupul Coral SONG condus de Ioan Luchian Mihalea și Gyuri era membru al Grupului DIVERTIS.
Nici acum nu-mi pot explica satisfacția și uimirea de a performa (într-o perioadă în care anumite evenimente culturale erau greu de realizat) în săli de case de cultură pline până la refuz cu tineret avid de momente de relaxare, umor, muzică de calitate – într-un cuvânt – CULTURĂ! Toate momentele artistice pe care le-a susținut Grupul DIVERTIS în acei ani au fost momente de referință ale umorului românesc, iar intervențiile sau „solo-urile” lui Ioan Gyuri Pascu erau cele mai apreciate de public! De ce? Pentru că avea un talent actoricesc fantastic, nu respecta niciodată textul din scenariu și toate interventiile sale se făceau pe o artă a improvizației ieșită din comun! Colegii săi de trupă nu știau niciodată ce va spune GYURI și râdeau în hohote împreună cu toată sala la toate „șopârlele” anticomuniste strecurate cu mare har în replicile sale!
Continuarea articolului aici: