Gyuri,
Sunt atât de multe lucruri care-mi trec prin minte, iar exerciţiul ăsta, să îmi imaginez că te am în faţa mea şi îţi vorbesc, mă emoţionează mult.
Vreau să ştii că îmi pare rău pentru că nu te-am înţeles şi nu te-am ascultat mereu. Au trecut anii şi multe din vorbele tale au avut ecou în mine şi-aşa am ajuns să le înţeleg.
Chiar dacă am fost departe, au fost destule momente când m-am gândit: ”Aici, Gyuri mi-ar fi zis asta!” Şi apoi mă linişteam, vorbele tale mă făceau să mă simt mai împăcată cu mine însămi şi cu viaţa.
Mi-e dor de cuvintele tale, mi-e dor de glumele tale, chiar acum mă gândesc că poate ai râde de ceea ce scriu acum, ştii că îmi plăcea când mă imitai şi râdeai de mine.
Nu cred că sunt prea bună să-mi exprim sentimentele, dar am vorbit de multe ori despre tine, mereu cu drag, mereu cu admiraţie şi cu părere de rău că am petrecut mult prea puţin timp împreună, dar chiar şi aşa, vei rămâne unul dintre oamenii care şi-au lăsat o amprentă asupra mea pentru totdeauna şi îţi sunt recunoscatoare pentru tot.
Întâlnirea noastră nu a fost doar o întâlnire pentru scenă, a fost mult mai mult de atât…
Cu mult drag şi dor,
De la “cea mai lungă actriţă”
Pentru cel mai “scurt actor”!
Foto: Irina Maria Gănescu
Foto: Repetiţie pentru Eternul Spectator, decembrie 2014
Fotografii din spectacolul “Eternul Spectator”de Maria Ştefănescu
Din spectacolul UNATC “Fundătura” după Azilul de Maxim Gorki, regia Mircea Rusu
