Paula Șalar

Paula Șalar- artist plastic

      Întâlnirea mea cu Gyuri a fost una Aleasă, o întâlnire a recunoașterii cu mare drag și preţuire.

     Darurile Sufletului său, atât de roditoare, au adus mereu oamenii împreună întru bucurie, zâmbet, înălţare prin muzică și vers tâlcuit.

     Avea o mare nevoie de a fi iubit și se hrănea cu înzecita bucurie și admiraţie a semenilor, ce se revărsa firesc către el.

      Dar mai ales avea o nevoie acută să se simtă ACASĂ, pe acel tărâm intim, stabil și cald al familiei sale, care ar fi tămăduit mereu aproape totul și care îl făcea să se simtă întregit și puternic.

     Atingea libertatea aceea deplină când dăruia și se dăruia, prin tot ce manifesta artistic și creator. Ştia bine că acesta era rostul său. Și-a urmat Calea conștient, tenace, ardent, cunoscând că tihna și seninătatea sufletului poate veni doar după împlinirea menirii. Simţea și înţelegea prea mult adesea, de aceea bucuria îi era desăvârșită când sufletul său se deschidea luminat către o idee revelată. Bucuria îi era și umbrită din când în când de vederea adâncă a vreunui adevăr îngenunchind umil înaintea neputințelor și vulnerabilitătilor existenţei în condiţie umană.

       Știu că Sufletul său a tremurat ca o frunză înfrigurată purtată prin ceţuri neclare în trecerea către cunoscute sau necunoscute lumi, de aceea rugăciunea și iubirea fiecăruia dintre noi înălţate cu rost de Lumină și Iubire pe Calea continuată dincolo, nădăjduim să îi fie îmbrăţişare caldă și dragă spre ocrotire și pace sufletească.

     În iubirea sa pentru fiecare din noi, cei care preţuim ca pe un dar minunat Întâlnirea cu Gyuri, la trecerea sa, mai mult ca sigur că a șoptit cu drag fiecăruia din cei ce știam și așteptam cu duioșie semnul său, câte un mesaj simplu și limpede, așa cum simplu și limpede e Adevărul Tatălui. Și eu l-am primit pe cel dăruit doar mie.

     Așa cum recunoaștere a fost timpul Întâlnirii mele cu Gyuri, recunoaștere e și îmbrătișarea dragă pe care o port cu mine în viaţa aceasta şi dincolo de ea, a ceea ce înseamnă Sufletul atât de dăruit- Ioan Gyuri Pascu.

                                                                        Paula Șalar- artist plastic

                                                                       18.08. 2021  

Mes

„Reprezentaţia din 14 iunie a fost dedicată prietenilor şi sponsorilor care ne-au susţinut în tot acest timp, adică un an şi jumătate de când Teatrul Spiritual a debutat cu primul spectacol, Eternul Spectator, în 17 decembrie 2014. Vă mulţumim dragi spectatori-prieteni-sponsori! Cu inima şi cu sufletul vă mulţumim! Pentru tot! Vă mulţumim şi pentru aplauzele prelungite, vă mulţumim pentru aprecieri şi pentru onestitate!

Mes, cea de-a cincea producţie a Teatrului Spiritual, propune aceeaşi temă (ca şi celelalte spectacole, cea a iubirii, bineînţeles. (Ce altceva ar putea fi “pentru suflet”? ) Putem uita de răul lumii, putem îndrepta ochiul acuzator astfel întărindu-i realitatea, ne putem preface că uităm de el sau îl putem privi până-n prăsele, până acolo unde răul doare. Iar durerea se vindecă cu şi prin iubire, cu-acea iubire pură, neatinsă de judecăţile lumii. Se pansează răul cu bucuria şi frumuseţea iubirii şi-aşa se poate vindeca. Nu ştim dacă există şi altă cale, noi pe asta o cunoaştem.” (Daniela Marin)

4×4 personaje

Piesă în 4 tablouri şi 16 personaje interpretate de 4 actori: Ioana Ancea, Alice Nicolae, Andrei Roşu, Ioan Gyuri Pascu

Între comedia şi tristeţea lumii, ne jucăm de-a viaţa ori de-a teatrul. Sau trăim teatrul odată cu viaţa.

Un spectacol foarte bine primit de public, atât în ţară, cât şi în Canada.

Rolurile interpretate de Ioan Gyuri Pascu sunt:

Tatăl (Tabloul 1), Actorul (Tabloul 2), Regizorul (Tabloul 3), Luministul (Tabloul 4)

Muzica: Ioan Gyuri Pascu

„De puţine ori mi s-a intâmplat să mă bucur atât de tare pentru realizarea unui proiect, ca în cazul spectacolului „4×4 personaje”!

Nu sunt ipocrit să spun că nu m-am bucurat şi pentru mine, pentru ocazia de a da viaţă unui număr de 4 personaje în acelaşi spectacol! (Mi s-a mai întâmplat ceva asemanator, în 1986, la Cluj, când am jucat 5 roluri într-un spectacol Caragiale).

Dar, cel mai mult m-am bucurat pentru colegii de echipă: pentru autoarea si regizoarea spectacolului, Daniela Marin, care, iată, îşi implineşte (niţelus cam târziu) nişte vise luminoase şi pentru cei trei actori tineri – Ioana Ancea, Alice Nicolae şi Andrei Roşu, care, prin acest spectacol, sunt convins că şi-au sporit încrederea în darurile lor, ducând 4 roluri grele şi profunde, într-o piesă necunoscută publicului larg, cu forţa  sincerităţii, a emoţiei autentice!

Mă bucură, îndeobşte, lucrul ce se leapădă de condiţional optativ, lucrul de indicativ prezent al verbelor A FI, A VREA, A FACE!

Mă bucură nespus ajutorul unor oameni de dincolo de scenă: Irina Gănescu şi Andrei Bănescu – pictura şi grafica, Iolanda şi Ionel Mihai – croitorie şi tâmplărie, Octav Cobilanschi – panouri şi electrică, Nicu Vlăsceanu – foto – video, Eugen – lumini , Costi – sunet.

Totul a plecat de la un autor, 4 actori şi trei verbe:

A FI talentat, încrezător, răbdător şi iubitor de sine şi de oameni.

A VREA să rostesti Adevăr cu ajutorul frumoasei iluzii care este Teatrul! Să atingi inimi care vor să fie atinse! Să deschizi minţi care vor sa fie deschise! Să deschizi uşa IUBIRII cu fiecare cuvânt rostit pe scenă!

A FACE totul posibil, indiferent de obstacole!

Ce poate fi mai frumos pentru un artist dacă nu să trăiască asemenea momente pentru care cuvintele sunt palid tălmaci, într-o seară de toamnă, pe o scenă mică, cu ocazia unui spectacol numit, atât de simplu şi de banal:

4×4 personaje!”

Ioan Gyuri Pascu, 20 octombrie 2015


În Bucureşti, spectacolele Teatrului Spiritual au fost găzduite de Teatrul de Artă Bucureşti.

Aproape trei sferturi din această piesă se regăsesc în montajul de mai sus, fiind preluate din spectacole diferite şi, mai cu seamă, din chiar ultima reprezentaţie, cea din 23 septembrie 2016.

Maria Albu

Gyuri este trăire autentică. Felul lui aparte de a transmite, m-a fascinat de la început şi mi-a adus zâmbetul pe chip întotdeauna. Îmi amintesc cu mare drag momentele în care l-am urmărit cântând pe scenă şi, cu mai mare drag, jucând pe scenă.

O bucurie să-l ai prin preajmă.

Mă bucur enorm că te-am întâlnit, Gyuri şi îţi mulţumesc pentru că ai fost puntea mea de legătură cu un alt suflet minunat, Daniela!

Mă înclin în faţa sufletului tău! 🙏🏻

Cu iubire,

Maria Albu

George Constantinescu

După ce în copilărie îl admiram pentru hazul nebun și pentru inteligența ascuțită, am avut șansa de a-l cunoaște pe Gyuri la Teatrul de Artă Bucureşti. Perioada nedrept de scurtă care ne rămăsese de la întâlnirea noastră până la plecarea lui, mi-a oferit șansa de a descoperi un om enorm cu un suflet cât casa poporului, un om de la care noi toți, cei din Teatrul de Artă, am avut foarte multe de învățat despre teatru, despre viață, despre iubire, despre oameni. Gyuri acum nu mai este printre noi, este în noi!

George Constantinescu, director Teatrul de Artă  Bucureşti

Andrei Roşu

Tot mă chinui să scriu ceva despre Gyuri. Sunt prea multe nuanţe. Nu că nu ar merita laude şi ofrande, dar nu i-ar fi plăcut.  Mă gândesc de multe ori la el. Încerc să rezum înţelepciunea lui. E greu!

Mă chinui să scriu…. nu iese. Nu mă pricep, şi mă gândesc, în inteligenţa mea limitată, că nici lui nu i-ar fi plăcut cuvintele mele. Eu încă mai vorbesc cu el.

 Dragul meu, mi-e dor de morocăneala ta. Eşti omul care m-a făcut să realizez că viaţa are mai multe nuanţe decât aş fi crezut eu vreodată. Îţi mulţumesc în numele omului ce sunt azi.

Codruț Croitoru

Îmi este dificil să vorbesc la timpul trecut despre Ioan Gyuri Pascu, un artist pe care l-am simţit atât de aproape de sufletul meu în întreaga mea copilărie şi adolescenţă!

Nu am făcut cunoştinţă în realitate niciodată, cu toate că, la un moment dat, ne-am intersectat la un spectacol în care am urcat amândoi, pe rând însă, pe scenă. 

            Nu am făcut cunoştinţă niciodată, cu toate că, din punct de vedere artistic, ne-am întâlnit, în sensul că eu, în calitate de solist vocal al grupurilor Pact, Schimbul 3 şi Compact B, am cântat deseori cântece compuse de Adi Ordean pe versurile lui Ioan Gyuri Pascu („Toamna în sufletul meu”, Zilele”, „Nu mă-ntorc din drum”,”Hoinarul”).  

Nu am făcut cunoştinţă, dar asta nu înseamna că, în copilăria mea, atunci când începusem să vizez la o carieră artistică, nu îmi imaginam deseori, ascultând albumul Mixed Grill, că sunt şi eu prezent acolo în studio.

Fac parte din generaţia care abia începea să priceapă ceva din frumuseţea vieţii în anii în care Ioan Gyuri Pascu era în plină ascensiune cu cel mai bun grup umoristic pe care l-a avut vreodată Romania: Divertis. Cred că pentru toată suflarea românească a acelor ani, calităţile de muzician şi de textier ale sale au fost o mare surpriză, şi încă una foarte plăcută. Poate că, totodată, această multifuncţionalitate a lui , la parametri maximi pe toate planurile, a reprezentat cumva şi o piedică în drumul către succesul  meritat pe plan muzical, fiindcă unii promotori de muzică l-au tratat doar ca pe un umorist care cântă, ceea ce a fost o mare nedreptate având în vedere calitatea creaţiei lui Ioan Gyuri Pascu. 

            Deseori m-am gândit că dacă un cântec precum „It’s over”, compus, muzică şi text de acest mare artist, ar fi luat naştere în Anglia sau în Statele Unite,  ar fi atins cu brio succesul unor hituri muzicale internaţionale de acelaşi gen din vremurile respective! Sună ciudat poate, dar am convingerea că acel cântec nu este cu nimic mai prejos  atât din punct de vedere muzical cât şi din punct de vedere al mesajului decât , spre exemplu, „Everything I do I do it for you” al lui Bryan Adams (una din cele mai în vogă balade ale vremurilor respective). Acelaşi lucru se poate spune si despre „Visând iubire”, „Ţine tu luna” şi exemplele pot continua. 

            Am folosit mai sus termenul de textier, dar cred că Ioan Gyuri Pascu a fost mai degrabă poet. Versurile sale sunt o adevărată poezie şi, mai mult decât atât şi mai important decât orice, mi se pare faptul că există în mod categoric un stil Ioan Gyuri Pascu. Textele sale, indiferent că sunt scrise pentru propriile cântece sau pentru cântece a căror muzică este semnată de alţi autori, au acel ceva care te face să spui „versurile astea sunt sigur compuse de Ioan Gyuri Pascu”.

            Întotdeauna am zis că noi, artistii, suntem suma a ceea ce ascultăm. În ceea ce mă priveşte, consider că Ioan Gyuri Pascu a avut şi are în continuare o influenţă în dezvoltarea mea ca artist. 

Nu am făcut cunoştinţă niciodată, am ratat ocazia la acel concert de care aminteam mai sus din simplul motiv că nu am vrut să îl deranjez şi, totodată, fiindcă nici nu mi-am pus o clipă problema că va pleca atât de repede dintre noi. 

Nu am făcut cunoştinţă niciodată, însă am cântat cu unii dintre foştii săi colegi şi am înţeles că Ioan Gyuri Pascu era exact aşa cum mi-l imaginam: un adevărat artist, în cel mai pur şi frumos sens al cuvântului. 

Nu am făcut cunoştinţă niciodată, însă am avut şansa să reorchestrez anul acesta şi să interpretez nişte cântece ale sale în cadrul festivalului HermannstadtFest. A fost un moment emoţionant şi vreau să le mulţumesc pe această cale minunatelor doamne Daniela Marin si Daniela Simionescu. 

            Ar mai fi multe de zis… Unii l-au considerat doar un actor, alţii doar un umorist, alţii doar un textier, alţii doar un compozitor. În realitate, Ioan Gyuri Pascu a fost şi rămâne, de fapt, un artist complet. 

            Am inceput prin a vă spune că imi e greu să vorbesc la timpul trecut despre Ioan Gyuri Pascu şi am realizat că nici nu trebuie, fiindcă el există în continuare, există prin ceea ce ne-a lăsat nouă moştenire, prin creaţia sa muzicală, prin versurile sale, prin excepţionalele roluri jucate cu atâta farmec alături de Divertis şi prin tot ceea ce a făcut pentru arta din România şi mai ales pentru iubitorii de frumos. 

            Dacă ar fi să îi pot adresa acum nişte cuvinte cred că ar fi suficient să ii zic atât: Mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut. Să fiţi convins că nu a fost nicicum în zadar! 

Divertis, Land of Jokes şi Distractis

Ioan Gyuri Pascu se întâlneşte cu grupul Divertis în 1986, la Costineşti şi acceptă invitaţia de a intra în grup. Începând cu anul 1987, Divertis adună peste 1000 de spectacole în ţară, la care s-au adăugat câteva turnee în SUA, Canada şi Germania.

De ordinul sutelor sunt şi emisiunile pentru televiziune şi radio, dar mai ales cele pentru televiziune.

Câteva dintre emisiunile Divertis de la TVR:

“Demonstraţie pentru drepturile prototiptilului” 

„Divertis – “Demonstraţie pentru drepturile prototiptilului” 

“Divertis – Actualităţi “

“Divertis – Cîntarea României libere”

“Divertis – Între ceva şi altceva “

„Divertis – Atenţie se închid uşile !“

“Divertis – Teroriştii “

“Divertis – Tuin Pics”

“Divertis – Slow Show”

“Divertis – Robingo “

“Divertis – Show cu marţişor “

“Divertis – Surprize, Surprize “

“Divertis – Gala Premiilor Uniter”

“Divertis Show – la Teatrul Ion Creangă “

“Divertis TalkNShow”

“Divertis – filmul „Ţeapa “

“Divertis – Reflecţii rutiere”

“Divertis go Show 1997”

Şi multe, multe altele…

În formula “Distactis Show “ TVR a găzduit emisiunile:

“Distractis  – Dependenţi de comedie”

“Distractis, distilat de comedie”

Câteva emisiuni din colaborarea cu Pro TV  

“Divertis Summer Show ’95”   

“Divertis, – Cioc, cioc, cioc la Poarta Cotroceni” – 1996

“Divertis – Pro CorlaTeve” – 1997

“Divertis – Pro Invest Show “- 1998

“Divertis Summer Go Show 1998 “

Ca “Land of Jokes ” la ProTV

serialul „Nemuriciu – Călăreţul timpului pierdut”  între 2009 şi 2011 (aproximativ 40 de episoade)

 Câteva dintre emisiunile difuzate la Antena 1:

“Divertis – Martorii lui Păcală”

“Divertis Summer Show 2000”

“Strada Divertis

Mini Seriale TV

“Eu, tu şi tăticu”     

“Eu, tu, tăticu şi tatae” 

“Felix si Otilea”         

“Animat Planet Show “    

     

Şi multe, multe altele…

 

În curs de actualizare!