Amintiri din 2012.
În 2012, Gyuri a venit în Irlanda pentru un workshop de creaţie muzicală. Ne-am bucurat atât de mult să fim împreună!
Etichetă: muzician
Florina Marin
O amintire fără preț. Se spune că ești ceea ce gândești, ești ceea ce mănânci… etc..
Dar ceea ce rămâne cu adevărat poate fi o amintire frumoasă în mintea cuiva, un gest ce reverberează în timp prin alte gesturi.
Poți fi (rămâne) o carte, o imagine, dar și un vers devenit anonim, un cântec despre care nu se mai știe cine l-a scris sau l-a cântat, dar îl cântă vremi după vremi multă lume.
Așa Este pentru mine Ioan Gyuri Pascu, un om care rămâne în amintirile fără preţ ale sufletului.
Pentru noi toţi Este, cred, patrimoniu cultural. Mulțumesc.
TVR Iaşi – “Clubul de duminică”
Ioan Gyuri Pascu la TVR Iaşi, mai, 2002, emisiunea “Clubul de duminică”.
Invitat la TVR Iaşi cu ocazia turneului de promovare a albumului “Stângul de a visa”, Ioan Gyuri Pascu răspunde întrebărilor redactorului Horia Gumeni cu sinceritatea-i bine cunoscută. Fragmente din concertul de lansare şi din întâlnirea cu presa din Iaşi augmentează emisiunea “Clubul de duminică”, ai căror producători sunt Carmen Olaru şi Horia Gumeni.
Oana Manea
Ca să povesteşti despre Gyuri trebuie să fii un creator de limbaj.
Să inventezi cuvinte noi, care să-l poată cuprinde.
Cele existente nu ajung sau aşa mi se pare mie.
Gyuri este încă un om de la care am învăţat despre cerul interior. Despre necuprinsul lui, despre libertate şi adevăr, adică despre iubire.
Am adorat fiecare moment petrecut împreună. A fost o perioadă plină de sensuri şi simboluri. O filosofie continuă a devenirii.
Vă las cu o melodie pe care a dedicat-o prieteniei noastre şi a drumului pe care m-a îndrumat:
” You start to fly to your inner sky[…] The love is the only reason why.”
Paula Șalar
Paula Șalar- artist plastic
Întâlnirea mea cu Gyuri a fost una Aleasă, o întâlnire a recunoașterii cu mare drag și preţuire.
Darurile Sufletului său, atât de roditoare, au adus mereu oamenii împreună întru bucurie, zâmbet, înălţare prin muzică și vers tâlcuit.
Avea o mare nevoie de a fi iubit și se hrănea cu înzecita bucurie și admiraţie a semenilor, ce se revărsa firesc către el.
Dar mai ales avea o nevoie acută să se simtă ACASĂ, pe acel tărâm intim, stabil și cald al familiei sale, care ar fi tămăduit mereu aproape totul și care îl făcea să se simtă întregit și puternic.
Atingea libertatea aceea deplină când dăruia și se dăruia, prin tot ce manifesta artistic și creator. Ştia bine că acesta era rostul său. Și-a urmat Calea conștient, tenace, ardent, cunoscând că tihna și seninătatea sufletului poate veni doar după împlinirea menirii. Simţea și înţelegea prea mult adesea, de aceea bucuria îi era desăvârșită când sufletul său se deschidea luminat către o idee revelată. Bucuria îi era și umbrită din când în când de vederea adâncă a vreunui adevăr îngenunchind umil înaintea neputințelor și vulnerabilitătilor existenţei în condiţie umană.
Știu că Sufletul său a tremurat ca o frunză înfrigurată purtată prin ceţuri neclare în trecerea către cunoscute sau necunoscute lumi, de aceea rugăciunea și iubirea fiecăruia dintre noi înălţate cu rost de Lumină și Iubire pe Calea continuată dincolo, nădăjduim să îi fie îmbrăţişare caldă și dragă spre ocrotire și pace sufletească.
În iubirea sa pentru fiecare din noi, cei care preţuim ca pe un dar minunat Întâlnirea cu Gyuri, la trecerea sa, mai mult ca sigur că a șoptit cu drag fiecăruia din cei ce știam și așteptam cu duioșie semnul său, câte un mesaj simplu și limpede, așa cum simplu și limpede e Adevărul Tatălui. Și eu l-am primit pe cel dăruit doar mie.
Așa cum recunoaștere a fost timpul Întâlnirii mele cu Gyuri, recunoaștere e și îmbrătișarea dragă pe care o port cu mine în viaţa aceasta şi dincolo de ea, a ceea ce înseamnă Sufletul atât de dăruit- Ioan Gyuri Pascu.
Paula Șalar- artist plastic
18.08. 2021
Florentina Ianţuc
Mi-e dor de el, de cântările lui, de urările lui de ziua mea. Mi-e dor să merg la teatru și să-l văd pe scenă.
Îi mulţumesc că nu ne uită și ne salută din câte un curcubeu superb când avem nevoie de puţină culoare prin viețile noastre gri. La mulţi ani eterni, Gyuri!
Maria Ionescu Zlatev
Pentru mine Gyuri a fost o revelaţie. La unul din concertele lui am descoperit un om care se bucura împreună cu tine de cântare, care te accepta în sufletul lui și te susținea şi te lăsa să îl susţii şi tu. Şi dincolo de toate, un artist complet conştient de valoarea lui, bucuros că este aici împreună cu noi. Şi când a decis că este suficient, a plecat.
Azi este 31 august, naşterea unui suflet care a acceptat să împărtășească cu noi lumina bucuria MUZICA. Mulţumesc, Gyuri! Mulţumesc, Daniela!
Maria Albu
Gyuri este trăire autentică. Felul lui aparte de a transmite, m-a fascinat de la început şi mi-a adus zâmbetul pe chip întotdeauna. Îmi amintesc cu mare drag momentele în care l-am urmărit cântând pe scenă şi, cu mai mare drag, jucând pe scenă.
O bucurie să-l ai prin preajmă.
Mă bucur enorm că te-am întâlnit, Gyuri şi îţi mulţumesc pentru că ai fost puntea mea de legătură cu un alt suflet minunat, Daniela!
Mă înclin în faţa sufletului tău! 🙏🏻
Cu iubire,
Maria Albu
Electromagnetic Love
2013
Câmpul cu dor
Acest titlu sună precum titlul unei emisiuni de folclor sau al unui sat de vacanţă. Dar eu vreau să vă vorbesc despre acel câmp electromagnetic, energetic, creat de ceea ce noi denumim „dor”. Noi credem că e un câmp al sufletului, al inimii (mi-e un dor de mi se rupe inima/sufletul), dar nu e chiar aşa. Etimologic vorbind „dorinţă şi „dor” au rădăcină comună. Spiritual vorbind, dorinţa e creaţie a egoului şi a minţii, creând, la rându-i, aşteptări şi ataşamente, în final, suferinţă. De aceea, spiritual vorbind, dorinţele dor. Deci câmpul cu dorurile care dor nu e unul al inimii, al sufletului, ci al minţii aflate la comanda corpului emoţional.
Singurul „dor” al sufletului este de Adevărul Luminii din care a venit, dorul de acel ”Acasă”. Dacă vreţi s-o luaţi pe acest drum, sufletul, prin adevărata iubire, prin iertare şi compasiune, vă va fi bună călăuză către „Acasă”. Câmpul electromagnetic al inimii vă va ajuta să vindecaţi dorurile care dor. (30 octombrie 2013)
- The Song
- My Little Song Flies
- Caută inima
- Real Love Blues
- Hop Tee Yo
- Cover Me
- La modă
- El tango que sabor
- Nu te lăsa
- Magic
- Sweet Little Bird
Muzică, versuri, voci: Ioan Gyuri Pascu
All songs written and produced by Ioan Gyuri Pascu
©Ioan Gyuri Pascu, 2013
Special guests:
Iarina Pascu – saxofon alto (10)
Andreea Bălănean – vioară (2)
Cristi Horia – vioară (1,8)
Vlady Cnejevici – keyboards & programming (3,6,9,10)
Teo Boar – chitară (6)
Dan Stesco “Polymoog” – keyboards & programming (2)
Sorin Tănase “Pupe” – drums programming (11)
Cristi Iorga – drums programming (6)
Marian “Lache” Mihăilescu – bass (6)
Engineered, mixed & mastered by Adrian “Hagă” Crişan
Recorded at Vlady’s Studio, Gyuri’s Home Studio & Distractis Studio 2012-2013
Dan Stesco “Polymoog”
Dan Stesco “Polymoog”, claviaturistul trupei Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers timp de câţiva ani după anul 1996, prietenul care nu l-a refuzat niciodată, povesteşte câteva amintiri despre Ioan Gyuri Pascu.
Piese precum “Glasul pianului”, “With this song”, Leafunkynată ţie”, “Aripi de hârtie”, “Love’s like a tender hammer”, My little song flies” poartă amprenta clapelor lui Polymoog. I-a fost alături în zeci de concerte şi turnee, la care se adaugă şi participările din platourile de televiziune alături de grupul Divertis.
Dan Stesco “Polymoog”, claviaturi, creator de sunete pentru Korg