“E greu să scrii ceva la timpul trecut despre Gyuri, el fiind prezent în gândurile şi simţămintele noastre ca şi cum ar fi la doi paşi de noi, acordându-şi chitara…
Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru a-l caracteriza pe Gyuri, fără ezitare aş zice “autentic” sau “adevărat”. E nevoie de mult curaj să te prezinţi lumii exact aşa cum eşti, nici mai mult, nici mai mai puţin, iar Gyuri ne-nvăţa cum să fim reali şi curajoşi, prin tot ceea ce era şi făcea, zi de zi, ceas de ceas.
Într-una din vizitele lui în Seattle, concertând pentru comunitatea românească din zonă la acţiuni de strângere de fonduri pentru biserica ortodoxă “Sfinţii Trei Ierarhi” şi Centrul Cultural Românesc, Gyuri îşi pregătea programul în timp ce soţia mea pregătea cina, când, vine dintr-odată la noi zicând cu entuziasmul unui copil care-şi găsise jucăria preferată: “Vă gătesc eu un gulaş cum n-aţi mai gustat niciodată”. S-a pus imediat pe treabă şi a pus tot atâta pasiune în bucătărie cât în sala de concert, cu acelaşi zâmbet pe buze, cu toată inima, cu acceaşi bucurie interioară. Gyuri iubea viaţa, iubea tot ceea ce e frumos şi viu în lume. Gyuri nu putea fi fals, pentru că Gyuri iubea iubirea. Oriunde ar fi acum, Gyuri iubeşte iubirea. Şi nouă ne e dor de iubirea lui…
