Dragă Ioan Gyuri Pascu,
Anul acesta pe 31 august ai fi schimbat prefixul. Asta dacă nu ai fi fost atât de grăbit să te sui pe o stea, în urmă cu 5 ani. Te-ai născut într-o familie numeroasă și, deși erai mignon, talentul hărăzit de Dumnezeu ție era exact invers proporțional cu dimensiunile fizice. La fiecare apariție, mi se părea că ești înconjurat de o aureolă de talent pur, care parcă țâșnea prin toți porii. În ființa ta, veselia și tragismul făceau front comun, despărțite fiind de o linie aproape invizibilă. Pentru că tu, Ioan Gyuri Pascu puteai să faci auditorul sau spectatorul sau telespectatorul să râdă în hohote, până la lacrimi, iar peste câteva minute puteai transforma râsul în tragedie. Aveai o energie debordantă și o sensibilitate pe măsură. Muzica ta, poemele, proza, tot ce ieșea din inspirația ta era unic și irepetabil. Aveai și o conștiință trează, fiindcă semnalai strâmbăciunile lumii noastre, de cele mai multe ori în bășcălie, cu mult umor, dar se simțea alternanța râsu – plânsu. Dragă Ioan Gyuri Pascu, chiar și de Acolo, de pe Steluța ta, cred că poți primi o urare poate puțin anapoda, dar potrivită, după cum mi se pare mie: La mulți ani în nemurire! Îți mulțumim pentru minunile înfăptuite aici, pe Pământ.
Olivia Cristina Sima
24 august 2021