Ne-am cunoscut într-un “a fost să fie”. Cred că s-a datorat faptului că lui îi plăcea să ajute oamenii.
Ceea ce am văzut prima dată – şi m-a uimit – a fost modestia lui. Am văzut Omul şi iubirea lui de oameni. Nu îi plăcea să fie în faţă, ci mai degrabă părea că se retrage şi observă. Uneori îmi părea chiar timid, contrastând astfel cu marele, cunoscutul şi talentatul artist pe care îl știam până atunci. L-am văzut şi pe Gyuri cel căruia îi păsa de fiecare om, de Ţara lui, cel care dorea ceva mai bun pentru lumea în care trăim, pentru întreg Pământul, sperând că fiecare va face ceva pentru a ajuta Universul, oamenii de pe Pământ, fiecare va face ceva pentru o Lume mai bună.
Artistul Gyuri Pascu, așa cum l-am perceput eu, era un mare perfecţionist, mereu dorind să facă mai bine, mai mult şi mereu întrebându-se dacă era destul. Cerea acelaşi lucru şi de la cei din jurul său şi uneori se supăra dacă i se părea că nu e luat în serios. Trăind, evoluăm fiecare dintre noi, iar artiștii poate chiar mai mult. Făcuse multe din punct de vedere artistic până când l-am cunoscut eu şi cred că el evoluase mult şi în zona spirituală. Ca mulţi artişti care simt că li se pune o ştampilă în frunte, cred că suferea că nu era mereu luat în serios când se manifesta în noua sa formă. Artiştii uneori se metamorfozează, transformarea lor este puternică pentru că ei simt, trăiesc mai puternic, vibrează la tot.
Vreau să mi-l amintesc cântând despre Lumină, iubire, univers, despre tot ce a fost el, şi mult mai mult din călătoria lui în lumea asta. El este Mult mai mult. Îţi multumesc Gyuri!
Nora Drăgan