Autor: root

Autor: Ionut Costin

Despre Ioan Gyuri Pascu s-ar putea povesti foarte multe lucruri minunate, palmaresul vieții sale fiind absolut impresionant. Aș putea spune că este un multitalent de genul “you name it, he has it”. Este genul de personalitate care, prin complexitatea ei, face să fie necuprinzător spațiul dedicat într-o revistă.

Aici însă, ca de obicei, nu ne vom ocupa de viața vedetei, ci de Omul Ioan Gyuri Pascu. Cum traieste, ce viseasă, în ce și de ce crede.

Muzician și actor, este component al grupului de umor Divertis din 1987. Face muzică, joacă în filme și piese de teatru, scrie, l-ați putut asculta chiar și la Teatrul Național Radiofonic, pe Radio România Cultural. A fost și îndrăgitul Rege Louie, pe care l-a dublat cu voce în 2008 în filmul “Cartea Junglei”.

S-a născut la 31 august 1961 în Agnita, pe atunci în județul Brașov, astăzi aparținând județului Sibiu. De mic a purtat costum. Unul popular pentru echipa de dansuri și altul Old Shatterhand pentru un carnaval.

ioan-gyuri-pascu-228524l (1)Din clasa a treia până intr-a șaptea a cântat în corul școlii nr. 1 din Agnita. Tot în clasa a treia, prin 1971, începe studiul pianului și se înscrie la Școala Sportivă de Handbal. În același an este făcut pionier. Handbalul a repezentat un concurent serios pentru lecțiile de pian, de unde mai chiulea din când în când. De pian s-a lăsat, de handbal nu. Și asta pentru ca visa să ajungă un al doilea Cristian Gațu. În clasa a cincea, tatăl său i-a facut cadou prima chitară, care ajunge însă destul de repede pe dulap, deoarece Gyuri se întorcea la marea lui iubire: handbalul.

Ca o ironie a sorții, în anii ’80 dă admitere la Institutul de teatru din Tg. Mureș și este respins la proba eliminatorie.

În 1982, echipa Radio Vacanța Costinești îl descoperă citind și recitând în Teatrul de vară și îl invită a doua zi să cânte pe Terasa Radio Vacanța, unde este remarcat de Teo Peter (Compact) și Andrei Partoș. În august participă la 4 concerte ale Cenaclului Flacăra, iar în octombrie la Serbările Sânteii Tineretului.

În 1984 este admis la secție de filologie (română – spaniolă) a Universității din Cluj unde jocă teatru în cardul trupei „Ars amatoria și Fii”. Doi ani mai târziu, de data aceasta în București, după un spectacol la Teatrul Studențesc Tei, îi cunoaște pe cei din trupa Divertis. Apare pentru prima dată alături de ei în 1987, într-un show la Izvorul Mureșului.

A debutat în muzică în 1977, trecând prin multe stiluri: pop, rock, blues și reggae. Primul album “Ar putea fi” a fost lansat în 1992, Ioan Gyuri Pascu ajungând până în prezent la frumoasa sumă de zece albume compuse.

2010 a fost un an de mari încercări pentru el, atât din punct de vedere al sănătații cât și sentimental.

Toată lumea te știe așa, “în lumina reflectoarelor”. Cum a început viata ta de scena şi cum a evoluat ulterior?

Bănuiesc că primele reflectoare au fost cele de la maternitate. Şi, când te naşti cu talent, viaţa ta de artist, cu menirea aferentă de a sluji Divinităţii, adresându-te oamenilor, cam de atunci începe. Cum a evoluat? Cu suişuri şi coborâşuri, vorba ceea, ca unda sau ca particula, ca aerul, ca apa, ca focul, ca pământul şi ca iubirea ce pe toate le ţine la un loc.

Panorama vieții tale este impresionantă. Ai cântat, ai jucat teatru, ai avut emisiuni la televizor etc. O viață complexă, trăită intens. Care sunt experiențele care ți-au impregnat viata și ce anume au adus cu ele?

Că am vrut, că n-am vrut, toate experienţele mi-au schimbat şi îmi schimbă viaţa. De învăţat depinde de fiecare dintre noi ce vrea să înveţe. Spectacolele, succesul, îndrăgostirea, negreala pe care o manifeşti uneori, familia, naşterea copilului tău, toate sunt nestemate din care să înveţi. Trebuie însă să recunosc că am refuzat adesea să-mi însuşesc lecţiile, că am neglijat adesea darurile pe care Dumnezeu mi le-a oferit în această viaţă.

ioan-gyuri-pascu-581249l

Am înţeles că, înca din copilarie ai organizat concerte. Povestește-mi puțin despre “Steaua fără nume”, din spatele blocului.

Da, pe vremea copilăriei mele nu erau computere, aşa că, ne-au marcat emisiuni precum Teleenciclopedia, Steaua fără nume, Telecinemateca, teatrul radiofonic şi acţionam ca atare. Referitor la chestia cu Steaua fără nume, adunam talente de lângă bloc, si, cu o caramea sau cu 25 de bani intrarea, făceam acele show-uri care erau un pic mai cinstite decât “Românii au talent”.

Ce înseamnă pentru tine “artă autentică”?

Arta autentică este arta inspirată. Şi fiecare bucăţică de artă e unicat, e un prototip. De aceea eu consider că există artă şi artizanat (meşteşug). Şi meşteşugarul este artist atunci când creează prototipul, dar atunci când intervine producţia de serie… Arta autentică apare atunci când artistul e acordat la frecvenţa iubirii pure, atoatecuprinzătoare. A crea în lumea noastră 3D este de fapt, a aduce în manifestare ceea ce este deja în planul nemanifestat. Omul, de fapt, nu inventează, ci descoperă. De aceea, artistul ar fi bines să fie ceva mai smerit şi să mulţumească mai des Divinităţii pentru darurile sale.

Mulți spun că, din păcate, asistăm în ziua de azi la o deviere de la valoare, la o pervertire a lor. Ce parere ai despre muzică si despre artă în general? Cum arată ele astazi?

Nu e prea importantă părerea mea, căci fiecare are dreptate, dar nimeni nu deţine Adevărul. Se spune că publicul trebuie să aducă echilibrul în receptarea artei, dar el, publicul, este extrem de manipulat în fel şi chip, în funcţie de interese. Şi atunci, arta este ca şi politica, economia, etc, etc.

Cum iți dai seama că ai făcut ceva de valoare?

E prea relativ totul. Ce e de valoare pentru mine, poate nu este pentru ceilalţi. Pot să spun că eu simt când ceea ce am făcut e de inspiraţie divină, dar, nimeni nu e obligat să fie de acord cu mine. Liberul arbitru funcţionează, orice ar fi.

Cum arată mediul în care te simți cel mai bine?

Eu nu mă simt bine sau rău in funcţie de mediu neapărat, ci în funcţie de interiorul meu. Normal că şi mediul e foarte important, dar, dacă n-ai bucuria de a fi, pur şi simplu, şi eu, recunosc că mi-o pierd destul de des, poţi să te afli în mediul lui peşte, tot degeaba. Viaţa nu-i feng shui sau, dacă este, este unul interior. Dacă totul ar fi ceva ce tine de exterior, toată lumea şi-ar “fengşuiza” viaţa şi ar fi ceva senzaţional, dar…

Un vechi proverb spune că “omul se cunoaște după cei cu care se însoțește”. Ai mulți prieteni?

Nu. Am foarte puţini. Sunt un om dificil adesea şi probabil nu am ştiut să cultiv prietenia. Sunt un foarte prost grădinar.

Cum te relaxezi, cum reuşeşti să rămâi tu insăţi?

Mă relaxez meditând, pescuind, privind filme, dar, foarte bine mă relaxez pe scenă după primele minute în care sunt ceva mai tensionat. Oricum, fie că sunt relaxat sau nu, sunt tot eu însumi. Sunt eu însumi şi când sunt Gyuri cel nesuferit, şi când sunt Gyuri cel angelic, atâta doar că, mai des sunt eul cel mic şi foarte rar Eul cel mare care este atunci când nu mai sunt eul cel mic. Şi asta îmi aduce multă tristeţe.

Cât de importantă consideri că este căutarea spirituală în obţinerea unei vieţi armonioase şi fericite?

Este singura importantă. De altfel, viaţa pământească nu este altceva decât o perpetuă căutare spirituală mai mult sau mai puţin conştientă.

Dacă ai putea schimba ceva, ce anume ai schimba în viața ta şi de ce?

Viaţa noastră se schimbă oricum, vrem nu vrem. Dacă e să-l folosesc pe “dacă”, aş schimba atitudinea mea critică, aş creşte zilnic doza de iubire şi de iertare, aş trăi mai senin şi n-aş mai repeta greşelile din trecut, dar viaţa, din păcate, nu se trăieşte la modul condiţional optativ.

Dacă ar fi să rămân la proverbe, îmi amintesc de unul tare drag mie, care spune că “așa cum îți așterni, așa dormi”. Cât de sănătos trăiești? Ești atent la ceea ce mănânci? Ce înseamnă pentru tine un stil de viaţă sănătos?

Aşa şi aşa. Este important să fii atent la ceea ce mănânci, dar şi mai important este să fii atent la cum mănânci. Din păcate, da, folosesc medicamente, deşi nu sunt pentru folosirea lor. Un stil de viaţă sănătos este, în opinia mea, unul plin de iubire, de echilibru în armonie. Aşa că, bănuiesc că există foarte puţini oameni sănătoşi pe pământ.

Unele dintre elementele omniprezente ale vieții tale par să fie spontaneitatea, nonconformismul și umorul. Ce rol au în viața ta și cum reușești să le menții vii, trecând prin încercări de tot felul?

Aceste elemente ar trebui să fie prezente în viaţa fiecăruia. Eu nu reuşesc să le menţin mereu la nivel, deşi lumea aşa crede. De aceea nici viaţa mea nu e atât de roz pe cât se crede.

Ai folosit vreo dată terapii naturale? Ce părere ai despre ele?

Da. Am folosit. Adevăratele terapii nu pot fi decât cele naturale. Ele sunt singurele care există de când lumea. Terapiile care tratează doar efecte sunt foarte limitate. Omul este universul in miniatură. De aceea, el se supune legilor universului. Tot ceea ce este “inventat” de om este limitat. Medicina alopată ar trebui să aibă o deschidere mai mare spre terapiile complementare si o mare deschidere spirituală menită să o ducă dincolo de palpabil. Omul este mult mai mult decât putem vedea, mirosi, pipăi şi auzi.

Cum arată o zi din viaţa ta?

Nimic mai interesant sau mai neinteresant decât orice zi din viaţa oricârui om. Ah, şi nici o zi din viaţa mea nu e la fel cu altă zi din viaţa mea.

Cum este relația ta cu Dumnezeu?

Cum îmi place mie să zic, răspunsul e cuprins în întrebare. Relaţia mea cu Dumnezeu este exact aşa cum este. Atunci când reuşesc să cinstesc pe Dumnezeu în mine şi în tot ceea ce mă înconjoară, este una ok. Atunci când nu, nu. Bucuria de a fi pur şi simplu, e cheia relaţiei cu Dumnezeu. Şi uşa pe care o deschizi cu această cheie e faptul de a învăţa să mulţumeşti. Să te bucuri de viaţă şi să înveţi să mulţumeşti înseamnă că l-ai găsit pe Dumnezeu.

Sursa: https://holistica.ro/ioan-gyuri-pascu-adevaratele-terapii-nu-pot-fi-decat-cele-naturale/