Ioan Gyuri Pascu şi arderea sa spre lumină

Autor: Clara Margineanu

Pare că toată lumea îl cunoaşte. Pare că toată lumea îl iubeşte. Pentru că e vesel, mereu binedispus, numai zâmbet şi şotii, întruchipează personaje memorabile la televiziuni şi în filme. Ioan Gyuri Pascu.

L-am văzut pe strada mea, ieşind dintr-o florărie cu un buchet imens, multicolor, putând în braţe frăgezime şi parfum. Am zâmbit frumuseţii din gestul său. Pe Gyuri, l-am întâlnit anul trecut, la un eveniment folk, pe malul Dunării. Lansa albumul ,,Electromagnetic love” şi volumul de versuri ,,Viaţă, adevăr, lumină”. Discul l-am ascultat când mi-era bine şi când mi-era greu, descoperind târziu, în Gyuri Pascu, o forţă năucitoare de a transforma realitatea în splendoare de cântec, de a exorciza spaimele şi înfrângerile prin ardere de tot şi iubire. ,,E doar lumiiiină, doar adevărul!” incantează până la stele şi atunci, auzi cum înfloresc magnoliile. ,,E la modă să zici că iubirea e calea spre zbor/ Că fericirea-i ascunsă undeva între dorinţă şi dor/ Că suferinţa-i talentul de-a plânge ascuns, în cânt de poet/ Că bucuia de-a fi este un vodevil desuet/. Dar adevărul. E doar lumină.”  Părea un fel de halucinaţie, atunci când, ascultându-l pe Gyuri, căpătam brusc o altă vibraţie.  Acelaşi Gyuri care îmi spunea de mult, dintr-o casetă audio: ,,Mi-am luat colac/ Să vezi acuma/ Cum devine viaţa un fleac…”

Am citit atunci, ,,Viaţă, adevăr, lumină”, o carte splendidă, o carte obiect care te mângâie la atingere, o carte album, cu fotografii impecabile. Citez din memorie: ,,Cântecele frumoase ale oamenilor/ sunt doar borne pe drumul către/ Lumina cea nemişcată/ şi a toate mişcătoare”:

A trecut un an şi am ajuns, în aceeaşi Tabără Folk, după ce lansarea noului volum semnat Gyuri Pascu avusese loc. Fatalitate. Într-o seară, la o masă de lemn, am simţit o adiere deasupra braţului stâng. Gyuri mi-a aşezat cartea lângă pahar şi a plecat înainte să îi spun ,,mulţumesc!”. Cu aceeaşi discreţie cu care îşi poartă prin lume sclipirea de divinitate şi adâncul de melancolie. O profunzime smulsă din inima lumii. ,,Purtătorul de cuvinte” este volumul său recent, apărut la Editura ,,Cartea Daath Publishing Hause”, deschis cititorilor cu un motto în care autorul nu îşi dezminte latura ludică: ,,Consumul excesiv de gânduri dăunează grav seninătăţii”. Lectura cărţii, dintr-o suflare, mi-a oferit bucuria mirată a adevărului că sunt printre noi poeţi autentici, poeţi născuţi nu făcuţi, pe care îngerii îi ţin de mână în timp ce unii dintre ei, poeţii lumii, ne fac să râdem. Probabil că Gyuri Pascu ne-a făcut să râdem şi pentru a ne vedea, preţ de o clipă, fericiţi. Umorul este parte a substanţei sale genetice, fără îndoială, umorul, poanta, ironia, comicul de situaţie îl definesc. Dar oare fiinţa sa nu face explozie, uneori, de atâtea lacrimi devenite fulger? Dacă explodează, se întâmplă în versuri, ca acestea: ,,Doamne, de prea mult nu-ţi cer, / Aş vrea să fiu în continuare de folos/ Omului de jos/ Să-i fiu alinare/ Când nădejde nu are/ Când e pierdut şi-mpovărat/, Când Ceru-i pare-ntunecat/ Şi să Te vadă când îi e greu! Atuncea Bunul Dumnezeu/ Îl făcu curcubeu!”

Îl văd pe Ioan Gyuri Pascu intrând în scenă, în aplauzele spectactorilor, în componenţa Grupului ,,Divertis”. Îl aud incendiind publicul, cântând alături de Teo Boar şi Vlady Knejevici. Îl citesc în linişte: ,,Dacă ştiam atunci/ Să te iubesc/ Cum te iubesc acum,/ Mă făceam una cu florile pe care,/ Atât de rar ţi le-am dăruit.” Se pare că aceste ipostaze, aparent contradictorii, care îl definesc stârnesc confuzii în rândul fanilor. Ioan Gyuri Pascu are un poem numit: ,,Ce-am fost şi ce-am ajuns”, în care un personaj colectiv îi spune: ,,Eu, care ziceam că te ador!/ Nici nu mai apari la televizor/ Ce mişto erau serile de la Costineşti!/ Acu eşti superior, ne abureşti!” .

Gyuri Pascu a trecut prin încercări limită. L-a adulmecat neantul, a cunoscut suferinţa din boală şi singurătate, a văzut graniţa dintre lumi. Slavă Cerului! că a ieşit din toate, atunci însângerat, acum învingător. Este printre noi, ne zâmbeşte, ne scrie cărţi. Mi-a spus în singura conversaţie telefonică pe care am avut-o că ştie exact de ce a trebuit să treacă prin ce a trecut, că ştie cauzele care au dus la zbuciumul biografiei sale. Probabil ştie şi că timpul de pe scenă trece, odată cu noi. Rămân benzile magnetice, cântecele, poemele, cărţile. Rămân speranţele şi iubirile sale, pe care ni le dăruieşte! Cred că ar trebui să îi mulţumim pentru toate acestea.

https://jurnalul.ro/cultura/carte/ioan-gyuri-pascu-si-arderea-sa-spre-lumina-676312.html

Omul zilei – Ioan Gyuri Pascu

De la: Jurnalul.ro

25 noiembrie 2004

Artist
Membru al Grupului Divertis
Varsta : 43 de ani

1986: Ii cunoaste pe membrii trupei Divertis si un an mai tarziu apare pe scena alaturi de ei

1992: Prima aparitie discografica intitulata: „Ar putea fi”1992: Infiinteaza trupa „The Blue Workers”

Ioan Gyuri Pascu isi va lansa astazi in cadrul Atelierelor Artistice „Agonia” de la Casa Eliad, cel de-al optulea album. Intitulat „Joaca de-a joaca”, albumul este un material simplu, nemasterizat, potrivit declaratiilor cantaretului. Artistul este de parere ca publicul ar trebui sa cunoasca muzica pura, fara prea multe modificari de sunet facute in studio. „Este un album pentru cei interesati sa afle cum suna o piesa inainte de a fi finisata, un disc-atelier”, a marturisit Gyuri Pascu, declarandu-se un adversar al play-back-ului. Albumul contine zece piese, muzica si textele apartinandu-i in exclusivitate artistului. Evenimentul prilejuit de lansarea albumului „Joaca de-a joaca” se va incheia cu un concert pe care Gyuri Pascu il va sustine pentru cei prezenti. Pentru acest nou album muzical, Jurnalul National il declara pe Ioan Gyuri Pascu, „Omul zilei”.

https://jurnalul.ro/calendar/omul-zilei-ioan-gyuri-pascu-56222.html

DE ZIUA TA Ioan Gyuri Pascu, muzician

De pe: Jurnalul.ro

Ioan Gyuri Pascu, muzician şi actor român, împlineşte azi 54 de ani. Este cunoscut ca membru al grupului de umor Divertis, în care a intrat în 1987. S-a lansat în cariera muzicală în 1977 şi a abordat diverse stiluri muzicale, printre care: pop, rock, blues şi reggae. În 1993, Pascu lansează primul album de succes, „Mixed Grill”. A jucat în filmele de lung metraj „O vară de neuitat”, în regia lui Lucian Pintilie, şi „Occident”, regizor Cristian Mungiu.

Jurnalul Național îi urează „La mulți ani!”

https://jurnalul.ro/calendar/de-ziua-ta-ioan-gyuri-pascu-muzician-695322.html

Patru întrebări pentru Ioan Gyuri Pascu

De la: Jurnalul.ro

Un „Divertis” care, la 16 ani, a scris o piesa de teatru despre Avram Iancu.

  • Cum ai trecut de criza barbatului la 40 de ani si de timiditate?

Sincer sa fiu, in viata mea nu a existat o asemenea criza. Frustrarile mari legate de indragostiri si alte alea le-am avut in adolescenta si, poate, imediat dupa armata. Surpriza placuta a fost ca, la 41 de ani, in loc sa am o criza de gen, am simtit brusc ca am intinerit cu 10 ani. Ceea ce va doresc si dumneavoastra! Am si acum accese de timiditate, asa cum am si unele de inexplicabila indrazneala.

  • De ce, cand erai mic, iti doreai cu tot dinadinsul sa te faci actor?

Inca din clasa a cincea visam cu ochii deschisi sa fiu actor. Pur si simplu pentru ca simteam ca asta e menirea mea, ca am har sau talent, cum vreti sa-i spuneti, si pentru ca stiam ca acesta e felul in care voi putea ajuta oamenii si ca acesta este modul in care le voi aduce bucurie si caldura in suflete. Pare patetic, simplist, superficial si groaznic de nemodest, dar este purul si simplul adevar!

  • Ai fost destul de talentat incat sa scrii la varsta aceea si o piesa de teatru?

Cred ca voiam sa-mi dau importanta la varsta de 16 ani, sa cred ca fac ceva deosebit. Despre piesa de teatru cu Avram Iancu nu prea am ce sa va spun senzational. Cert este ca voiam sa fiu sigur ca joc ceva pe scena (desi nu m-am pus pe mine Avram Iancu, ar fi fost prea de tot!). Esential este ca a fost una dintre experientele pe care am ales sa le traiesc si o sa mi-o amintesc oricand cu placere.

  • Cand ai descoperit rap-ul, „muzica negrilor”?

Prima mea experienta de rap dateaza de cand habar n-aveam ce este asta. Am transformat in declamare sacadata niste replici din Eugen Ionesco, intr-o piesa de teatru jucata la Cluj, in studentie, in 1985. Parca eram in Bronx! Apoi, in mod constient, in 1993, pe albumul Mixed Grill, am scris piesa „I’m happy” ca pe un amalgam de rap si melodie. Cam asta a fost cu inceputul meu in muzica rap. (Dana Ciobanu)

https://jurnalul.ro/timp-liber/monden/patru-intrebari-pentru-ioan-gyuri-pascu-71908.html

„Astăzi e ziua ta…” : Ioan Gyuri Pascu – 31 august 2004

De la: Jurnalul.ro

I se spune „cel mic si cu barba de la Divertis”. El canta, compune, scrie povesti si texte umoristice. Ioan Gyuri Pascu isi aniverseaza astazi ziua de nastere.

„Sunt un om mult mai normal decat crede lumea”

„Sunt oameni care isi fac probleme la o anumita varsta, eu nu am astfel de probleme. Pentru mine, faptul ca implinesc 43 de ani inseamna pur si simplu ca mai trece un an, totu-i relativ in spatiul nostru tridimensional asa ca varsta noastra e doar asa, ceva care face parte din spirala lumii, nu e nimic spectaculos. M-am consultat cu colegii cum imi voi sarbatori ziua de nastere. Vreau sa fac o treaba la mine in curte, sa se adune cativa prieteni, pe aici, prin curte, mai gratarim ceva. M-am gandit si la chestii mai interesante, dar nu mi-a venit nimic in minte. Mi se pare ca timpul trece ceva mai repede acum, dar ce mi s-a parut ciudat e ca, de obicei, aud ca barbatii au o criza la 40 de ani si dupa ce am depasit 40 am avut o chestie placuta. M-am simtit brusc ca la 31 si efectiv am acest atu, ca, implinind 43 de ani, ma simt ca la 33. Doar prin barba imi apar niste fire albe, dar in rest e ca acum 10 ani. Poate sunt ceva mai comod. Va spun ca la treizeci si ceva de ani ma simteam mai batran ca acum. In tot timpul asta se schimba multe.

Toti au familii, nu se mai fac chefurile alea. Prin ’87, de ziua mea, fiind la „Serbarile marii”, tin minte ca am petrecut acolo cu prietenii mei.

La un moment dat am cantat un blues alaturi de doi prieteni, care a durat treizeci si ceva de minute. A fost ceva interesant. Fiind tineri si fara obligatii, faceam niste chefuri care durau pana cand rezistam. In ultimii trei, patru ani mi se pare ca timpul trece prea repede. 18 ore de acum corespund celor 24 de ore de acum 10 ani. Sunt 95% convins ca ceva se invarte mai repede si timpul trece mai repede, chiar daca folosim aceleasi masuri. Cred ca s-a comprimat timpul. Incet-incet incepi sa te inveti cu asteptarile astea, ca nu sunt bune intotdeauna si dupa, incepi sa traiesti puternic prezentul ca sa-ti poti face un viitor ca lumea. De ziua mea imi doresc sanatate si mult mai multa liniste imprejur. Nu imi doresc ceva special, pentru ca acesti ani au trecut. Cand traiesti fiecare clipa ca si cum nu stii ce va urma nu ai probleme, inaintarea in varsta nu e nici o povara. Eu cred ca fizicul se supune psihicului si sufletescului. Cand eram mic aveam un regret: nu imi dadeau la gradinita o furculita mai frumoasa.

Acum nu mai am regrete. Sunt un om care incearca sa-si gaseasca intelepciunea timpului si luminarea sufletului, care a trecut de multe lucruri; un om mult mai normal decat crede lumea.”

SANSA

„Fiind tineri si fara obligatii, faceam niste chefuri care durau pana cand rezistam”

CONDITIE

„Cand traiesti fiecare clipa ca si cum nu stii ce va urma nu ai probleme, inaintarea in varsta nu e nici o povara” – Ioan Gyuri Pascu, actor si cantaret

https://jurnalul.ro/calendar/astazi-e-ziua-ta-ioan-gyuri-pascu-31-august-2004-62148.html